Tratamente și remedii
Medicamente pentru tinitus: ce spun studiile
Nu există încă un medicament aprobat pentru tinitus, iar analizele Cochrane nu au găsit vreun efect al celor prescrise cel mai des, cum ar fi betahistina. Un medic ORL scrie totuși o rețetă atunci când țiuitul are o cauză care se tratează, când vine odată cu o pierdere bruscă de auz sau când somnul și starea ta de spirit au nevoie de ajutor.

Cine caută „medicamente pentru tinitus” a auzit de obicei câteva nume de la prieteni, de pe forum sau chiar de la un medic: Betaserc, Sermion, Medrol, Milgamma, Bilobil. Unele sunt medicamente cu rețetă, altele vitamine sau extracte din plante. Le-am luat pe rând și am căutat ce spun despre fiecare evaluările independente ale studiilor și agențiile medicamentului, ca să știi la ce te poți aștepta înainte de o nouă cutie.
De ce nu există o pastilă pentru tinitus
Tinitusul este un simptom cu multe cauze posibile: zgomot, vârstă, ceară, otite, anumite medicamente, probleme ale maxilarului sau ale vaselor de sânge. În cele mai multe cazuri cronice, sunetul pornește de la o ureche care aude mai puțin, iar creierul compensează golul printr-o activitate pe care o percepi ca țiuit. Un singur medicament ar trebui să acționeze asupra unui mecanism comun tuturor acestor situații, și un asemenea mecanism nu a fost găsit.
Rezumatul Cochrane despre betahistină începe cu o frază pe care o regăsești în toate ghidurile: niciun medicament nu a fost aprobat pentru tinitus de vreo autoritate de reglementare (Cochrane, betahistina în tinitus). Institutul american NIDCD spune același lucru și adaugă că vitaminele, plantele și suplimentele vândute pentru tinitus nu și-au dovedit eficiența (NIDCD, despre tinitus). Fiindcă nici Ministerul Sănătății, nici INSP nu publică un ghid pentru tinitus, folosim aici ghidul britanic NICE NG155 și aceste surse străine.
Betaserc (betahistina): cel mai prescris, fără efect dovedit
Betahistina se vinde în România mai ales ca Betaserc și are o indicație reală: amețelile din boala Ménière. Pentru că boala Ménière vine des cu țiuit, medicamentul a ajuns să fie dat și pentru tinitusul obișnuit. Cochrane a analizat cinci studii randomizate, cu aproximativ 300 de pacienți, care au comparat betahistina cu placebo. Nu s-a văzut nicio diferență în intensitatea țiuitului sau în cât de mult îi deranja pe oameni. Medicamentul a fost bine tolerat, cu efecte adverse cât ale unei pastile fără substanță activă.
Pe baza acestor date, NICE le cere medicilor să nu ofere betahistină pentru tinitus. Dacă o iei pentru amețeli din boala Ménière, discuția e alta și o ai cu medicul care ți-a prescris-o. Dacă o iei doar pentru țiuit, la următorul control întreabă dacă mai are rost să continui.
Sermion (nicergolina) și tinitusul
Sermion conține nicergolină, un derivat de ergot folosit de zeci de ani pentru circulația cerebrală la vârstnici. Ani la rând a fost prescris des pentru țiuit, amețeli și probleme de memorie, de aceea „sermion tinitus” e încă o căutare frecventă.
În 2013, Agenția Europeană a Medicamentului a revizuit toți derivații de ergot, inclusiv nicergolina. Concluzia a fost că, pentru problemele de circulație și cele de memorie și percepție ale vârstnicilor, riscurile depășesc beneficiile: fibroză (țesut cicatricial care poate afecta inima, plămânii sau alte organe) și ergotism (spasme ale vaselor de sânge). Datele despre eficiență în aceste indicații erau, în cuvintele EMA, foarte limitate (EMA, restricțiile pentru derivații de ergot). Agenția Națională a Medicamentului a transmis apoi medicilor din România o comunicare despre nicergolină.
Dacă iei Sermion de ani buni pentru țiuit, EMA recomandă o programare obișnuită la medic, fără grabă, ca să vedeți împreună dacă tratamentul mai e potrivit. Nu îl opri de capul tău dacă ți-a fost prescris și pentru altceva.
Medrol și corticoizii: tratament pentru surditatea bruscă
Medrol (metilprednisolon) este un corticoid. ORL-iștii îl folosesc într-o situație precisă: surditatea neurosenzorială brusc instalată, adică auzul care scade mult la o ureche în câteva ore sau zile. Țiuitul o însoțește foarte des, așa că mulți oameni rețin din acea experiență „am luat Medrol pentru tinitus”.
Corticoizii au cele mai bune șanse când tratamentul începe repede, ideal în primele 72 de ore, după cum explică MedLife despre surditatea brusc instalată. Medicul îi dă ca pastile, ca perfuzii sau ca injecții direct în ureche, prin timpan. Ținta lor este auzul. Când auzul revine, țiuitul scade adesea odată cu el.
Pentru tinitusul cronic, cu auzul stabil, nu există date care să susțină o cură de corticoizi, iar efectele lor adverse (glicemie crescută, tensiune, insomnie, stomac iritat) sunt reale. Concluzia practică e simplă: dacă țiuitul a apărut odată cu o scădere bruscă a auzului, mergi în aceeași zi la ORL sau la urgență. Medrolul rămas de la alt tratament nu se ia pe cont propriu.
Milgamma și vitaminele B
Milgamma combină vitaminele B1 și B6, iar fiolele injectabile conțin și B12. Prospectul îl recomandă pentru nevrite și dureri neuropate. Legătura cu tinitusul vine din vitamina B12, care e necesară nervilor, inclusiv celor ai auzului.
Studiile pe B12 sunt puține și mici. Asociația britanică Tinnitus UK rezumă un studiu pilot cu injecții săptămânale de B12: o ameliorare s-a văzut doar la pacienții care aveau deficit de vitamină, iar autorii au numit rezultatul neconcludent (Tinnitus UK, vitamina B12). Pentru cei cu un nivel normal de B12, nu există dovezi că un supliment ar schimba ceva. O analiză de sânge spune mai mult decât o cutie luată din farmacie: dacă ai deficit, tratarea lui ajută nervii, sângele și memoria, oricum ar evolua țiuitul.
Antidepresive, anxiolitice și pastile de somn
Aici apare cea mai mare confuzie. Cochrane a analizat șase studii cu antidepresive date pentru tinitus și nu a găsit dovezi suficiente că ar reduce țiuitul (Cochrane, antidepresive în tinitus). Anticonvulsivantele, cum ar fi gabapentina sau carbamazepina, au avut cel mult un efect mic, de importanță clinică îndoielnică.
Asta nu le face inutile pentru un om cu tinitus. Mulți dintre cei care suferă de mult timp au și insomnie, anxietate sau depresie, iar acestea se tratează, uneori și cu medicamente. Când dormi mai bine și ești mai liniștit, țiuitul te deranjează mai puțin, chiar dacă volumul lui rămâne același. Medicul care îți propune un antidepresiv tratează de fapt depresia, și e bine să știi asta de la început, ca să nu judeci pastila după cât de tare țiuie urechea.
Somniferele te ajută să dormi câteva nopți, dar luate luni la rând creează dependență. Pentru nopțile grele, ghidurile recomandă mai întâi terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie și un sunet de fond dat la volum mic. Găsești pașii concreți în tema somnul cu tinitus.
Bilobil, ginkgo și alte remedii din farmacie
Extractul de ginkgo biloba (Bilobil și altele) este probabil cel mai vândut produs pentru țiuit din farmaciile românești. NIDCD îl pune alături de celelalte suplimente fără eficiență dovedită pentru tinitus. Ce au găsit cele două analize Cochrane, cât să ții un tratament de probă și de ce nu se combină cu anticoagulantele afli din articolul despre ginkgo biloba și Bilobil pentru tinitus. Lista completă a remediilor căutate des, de la spray-uri la ceaiuri, e adunată în tema tratamente și remedii.
Când primești pe bună dreptate o rețetă de la ORL
Există situații în care medicamentul tratează cauza și țiuitul dispare sau scade odată cu ea:
- o otită medie sau externă, tratată cu picături sau antibiotic
- dopul de ceară, scos la cabinet sau înmuiat cu picături înainte
- surditatea brusc instalată, cu corticoizi începuți repede
- boala Ménière, unde se tratează amețelile și presiunea din ureche
- tensiunea mare sau anemia, descoperite la un tinitus care bate în ritmul pulsului
Mai există și situația inversă: medicamentul este cauza. Aspirina în doze mari, unele antiinflamatoare, unele antibiotice, citostatice și antimalarice pot da țiuit. Spune-i medicului tot ce iei, inclusiv suplimentele, iar el decide dacă se poate schimba ceva. Nu opri singur un tratament prescris.
Dacă nu știi cât de repede trebuie să ajungi la medic, răspunde la întrebările din verificarea semnelor de alarmă pentru țiuit. Cauzele frecvente sunt explicate pe larg în articolul despre țiuitul în urechi.
Ce funcționează pentru tinitusul cronic
Pentru țiuitul evaluat deja, la care nu s-a găsit o cauză de tratat, NICE recomandă trei lucruri: aparat auditiv dacă audiograma arată o pierdere de auz, explicații clare despre ce este tinitusul și terapie psihologică în trepte, pornind de la programe digitale de terapie cognitiv-comportamentală. Scopul este ca sunetul să nu-ți mai strice ziua și somnul. Despre obișnuirea cu țiuitul și cât durează ea poți citi în articolul Am scăpat de tinitus?
Părerea mea
Aș cere o rețetă pentru tinitus doar în două cazuri: când ORL-istul a găsit o cauză care se tratează sau când auzul a scăzut brusc. În rest, aș cheltui banii pe o audiogramă și, dacă e nevoie, pe un aparat auditiv sau pe câteva luni de terapie, înaintea celei de-a patra cutii de vitamine. Iar dacă iau deja Betaserc sau Sermion doar pentru țiuit, aș duce cutia la următorul control și aș întreba direct ce am de câștigat dacă le continui.